Aceasta metoda se aplica in special in cadrul raselor amelioratoare si ameliorate. Inmultirea si perfectionarea rasei in acest caz se face fara amestecul altor rase. Se imperecheaza deci numai iepuri din aceeasi rasa, de exemplu: mascul (cf) Chinchilla cu femela (?) Chinchilla sau cf Uriasul belgian x j) Uriasul belgian. Aceasta metoda de crestere se practica in cresbatoriile care produc si difuzeaza la diversi crescatori iepuri de reproduce (prasila). Asa sint crescatoriile din cadrul Institutului de Cercetari Zoo-tehnice (Sta|iunea Saftica — Bucuresti), Centrocoop, pre-cum si crescatoriile diferitelor institute care folosesc in lucrari experimentale numai iepuri de rasa din productie proprie (Institutul „Dr. Cantacuzino", Institutul pentru controlul de stat al medicamentelor etc.). Prin aceasta metoda de crestere se consolideaza si se pastreaza insusirile principale si caracterele specifice rasei respective. In aplicarea metodei sint cunoscute trei forme principale de imperechere: omogene, heterogene si inru-dite. Imperecherile omogene se practica intre exemplare cu caractere foarte asemanatoare, cu scopul de a ob^ine un material de reproductie de mare valoare. Imperecherile heterogene se fac intre exemplare care apartin aceleiasi rase, dar care se deosebesc prin unul sau mai multe insusiri morfo-productive, in scopul spori-rii productiei. Nu se admite imperecherea iepurilor cu defecte opuse in vederea nivelarii lor, deoarece „rau cu rau da si mai rau". Imperecherile consangvine (consangvinitatea) presupun imperecherea intre exemplare inrudite pina la gradul al V-lea. Dupa gradul de rudenie al exemplarelor imperecheate, consangvinitatea poate fi: strinsa, rnoderata si indepartata. In consangvinitatea strinsa (incest) se imperecheaza tata cu fiica, frate cu sora etc. In consagvinitatea rnoderata se imperecheaza verii intre ei. In consangvinitatea indepartata, gradul de rudenie este mai larg. Practicarea eonsangvinitath fara pricepere (mai ales cind iepurii imperecheati au o constitute slaba), duce la pagube economice, manifestate prin anumite defecte: pro­dusii au o constitute debila, rezistenta scazuta ia\a de asperitatile climei si agentilor patogeni, un procent mare de 'mortalitate etc. De aceea, ea nu trebuie aplicata in crescatoriile de exploatare, ci numai in statiuni experimentale si in centre de elita (pentru pastrarea si intensificarea la urmasi sau descendenti a unor caractere dorite; pentru consolidarea anumitor calitati ereditare; pentru crearea unui material de prasila superior). Sub acest aspect, consangvinitatea este considerata ca o metoda de reproduce secundara si chiar ca o metoda de ameliorare a raselor de iepuri. Ea este o arma cu doua taisuri, care trebuie minnuita cu multa pricepere. Consangvinitatea da rezultate bune numai cind se aplica un timp scurt, pe iepuri perfect sanatosi, cu o constitute robusta si o vitalitate pronuntata. Cind se practica pe o durata mai mare si imperecherea se face intre iepuri cu o constitutie slaba si fara o ingrijire corespunzatoare, consangvinitatea duce la degenerare.