Imediat dupa intarcare se procedeaza la cazarea tineretului in boxe sau in padocuri. In boxele obisnuite se adapostesc cite 3—4 iepuri, iar daca se demonteaza peretele despartitor dintre doua boxe vecine, numarul lor se poate dubla. In cazul boxelor speciale pentru tineret (1,5/0,7/0,6 m) se pot caza 10 iepuri. Popularea padocurilor deschise (de vara) se face la o densitate de 1/2, adica un lot de 25 iepuri peo suprafata de 50 m2; in padocurile inchise (acoperite), numarul lor variaza intre 3 si 4 iepuri pe 1 m2. In ambele cazuri, tineretul este lotizat pe rase, sexe, greutati si marimi corporale. In perioada dupa intarcare, la virsta de 60—80 zile, iepurii tree prin prima napirlire, stare fiziologica care-i predispune la racire, deranjamente stomacale si imbolnaviri intestinale destul de grave. Ca sa infrunte toate aceste neajunsuri si sa-si men^ina vigurozitatea, tineretul trebuie intretinut in bune condign de cazare si igiena si sa consume cantitati suficiente de furaje bogate in proteine, vitamine si saruri minerale. De aceea, in primele zile de intarcare, tineretul va primi aceleasi furaje ca si inainte, urmind ca trecerea la regimul vegetarian sa se faca treptat: vara cu ierburi verzi si lucerna si iarna cu fin de calitate, morcovi etc. In ratia zilnica se maresc progresiv furajele concentrate (amestec de ovaz cu uruiala de porumb, mazare, sroturi, tarite etc.), din care nu trebuie sa lipseasca creta furajera si sarea de bucatarie. Pentru prevenirea bolilor contagioase este indicat sa se adauge in apa de baut putin hipermanganat de potasiu sau piatra vinata, pina la un colorit usor roziu al apei si respectiv albastrui. Tineretul se dezvolta mai bine daca se intre^ine in grupe mai mici si la fiecare 10 zile se procedeaza la regruparea loturilor, in functie de greutatea si dezvoltarea corporala a iepurilor, care trebuie sa fie uniforme. Astfel, exemplarele mai viguroase se vor creste separat de cele debile, intrucit iepurii mai mari vor indeparta de la hrana pe cei mai mici); orice intirziere in dezvoltarea organismului in primele luni are o influenza nefavorabila si asupra dezvoltarii lui ulterioare. Masculii de la 3—4 luni devin nelinistiti si sub influenta instinctului sexual, care incepe sa se evidentieze la aceasta virsta; ei se iau la luptg, se musca, isi rup testiculele, slabesc si valoarea lor comerciala se depreciaza (rani pe corp, blana rupta etc.). Pentru inlaturarea acestui neajuns, doua cai sint de urmat: cazarea tineretului in boxe (cite 2—3 iepuri intr-o boxa) si supravegherea lor atenta sau, mai practic, castrarea treptata a exemplarelor mai com­bative si intretinerea in continuare a masculilor in padocuri. Castrarea este o operatic destul de simpla pentru crescatorii indeminatici. La inceput, se curata regiunea bursei (punga testiculelor) cu un tampon de vata inmuiata in alcool sau tinctura de iod (5%). Cel care opereaza trebuie sa fie ajutat de o a doua persoana, care tine iepurele nemiscat si intr-o pozitie corespunzatoare (fig. 28). Operatorul imobilizeaza pe rind sau deodata ambele testicule cu mina stinga, in timp ce cu mina dreapta, dintr-o singura taietura de bisturiu bine ascupt, face o incizie a pielii, tesuturilor subcutanante si a tecii vaginale. Atentia operatorului trebuie sa fie concentrate pentru a tine bine testiculele intre degetul mare si cel mijlociu al miinii stingi. Un procedeu mai simplu consta in izolarea testiculelor si torsionarea cordonului testiculelor cu ajutorul unei pense hemostatice, dupa care se leaga strins cu o ata subtire de nylon facinduse nod dublu. O data intrerupta legatura testiculelor, se deschide cu precau^iune pensa hemostatics; dupa citeva zile de la interventie, testiculele astfel izolate se tumefiaza si cad de la sine. Un crescator de iepuri bine experimentat in aceasta operate poate castra 12 iepuri in cel mult o ora. Cind in cresterea tineretului si indeosebi a celui destinat pentru carne, se constats exemplare care stau triste, au parul sbirlit, scurgeri purulente pe nas si o |inuta cocosata, adica cu semne de boli contagioase, acestea trebuie imediat indepartate si izolate. Daca, totusi, ele nu-si revin la starea normala, eel mai bun lucru este sa fie sacrificate. In felul acesta se poate preveni o eventuala epidemie, deoarece tratamentul bolilor contagioase la iepuri nu intot-deauna duce la rezultatele dorite.