Ultima curatenie in boxa iepuroaicei gestante se face eel putin cu o saptamina inainte de fatare. In tot acest timp ea este nelinistita, isi pregateste mereu culcusul, cap-tusindu-1 cu par smuls de pe pintece. La fatare, iepuroaica trebuie sa .aiba boxa curata, culcusul bine pregatit, hrana de calitate si indeosebi apa proaspata. Daca nu are apa in boxa pentru a-si potoli setea, iepuroaica recurge uneori la devorarea puilor proprii. De cele mai multe ori fatarea are loc noaptea si dureaza circa 1/2 ora- O iepuroaica poate naste 10—12 pui si chiar mai multi (in medie 7 pui), dar nu poate alapta mai mult de 8 pui, dupa numarul mamelelor ce le poseda. Surplu-sul de pui se da la o iepuroaiea-doica, care are mai putini pui, situatie ce se practica si in cazul imbolnavirii sau mortii mamei adevarate. De regula nu se pune problema inlaturarii puilor; valoa-rea unui pui la nastere este echivalenta cu 6—8 kg furaje concentrate. Introducerea puilor straini in boxa iepuroaicei-doica nu se face in prezenta acesteia si numai dupa ce mai intii crescatorul va trece cu mina frecata cu o planta mirositoare peste capul mamei-doici pentru ca aceasta sa poata recunoaste noii-oaspeti, dupa acelasi miros. Dupa fatare, crescatorul controleaza cu grija daca puii sint sanatosi, indepartindu-i pe cei morti. La culcus (cutia de fatare) nu se va umbla decit cu mina uscata si usor frecata cu o planta mirositoare (patrunjel, pelin etc.) si totodata numai in lipsa iepuroaicei, care se trece pentru moment intr-o boxa vecina. O atentie deosebita se va da pentru pastrarea linistei complete, interzicerea vizitelor si ferirea de orice animate (ciini, pisici, soared). Lipsa de apa la fatare, deranjarea culcusului fara masuri de precautie (izolarea femelei si producerea unor mirosuri cu care sa fie obisnuita) ivirea unei persoane straine, precum si numai trecerea unui soarece prin boxa, sint cauze care determina iepuroaica sa-si omoare puii si uneori chiar sa-i manince. Trebuie deci create conditii ca iepuroaicele-mame sa nu stea sub presiunea fricii, instinct pronuntat ce le-a ramas, prin mostenire, irica din timpul cind stramosii lor traiau in salbaticie. Puii se nasc cu corpul gol, fara par, cu pielea lucioasa si lipicioasa la pipait; ei sint de marimea unui cartof, au ochii inchisi, se misca greu si cauta in permanent sa suga atit timp cit sint flaminzi .