Hibridarea sau incrucisarea intre specii se poate face intre specii mai inrudite, apartinind aceluiasi gen. De exemplu incrucisarea intre iepurele salbatic de padure ( Lepus cuniculus) si iepurele domestic ( Oryctola  gus sau Lepus cuniculus domesticus) si se poate practica in sistemul de intretinere in libertate (garene). Hibrizil pot constitui punctul de plecare al unor noi forme sau varietati de iepuri, rezistenti si cu insusiri superioare, care stau la baza crearii de noi rase din cele mai pro­ductive. In anul 1960, M. Dinu lucrind in cadrul Biobazei Tunari, din cadrul Academiei R.S.R., a folosit pentru hibridare 4 salbatice de vizuina (procurate din regiunea Iasi) si 6 cf din rasa Chinchilla. In prima etapa, cind s-a lucrat pe baza transfuziei de singe si a montei formate (prin introducere de sperma in doze repetate), rezultatele nu au fost concludente. In a doua etapa, cind iepurii au fost crescu^i impreuna si monta s-a practicat pe cale natu­rals (in harem), s-au putut obtine 7 pui hibrizi de la doua iepuroaice salbatice. Hibrizii rezultati prezentau caractere intermediare de colorit, ritmul de crestere redus, o mare rezistenta la boli si erau speriosi. Inceputul cresterii este nevoie de doua perechi de iepuri din aceeasi rasa, care sa.nu fie inrudite intre ele. Produsii fiecarei perechi vor constitui cite o familie de singe, care se imperecheaza intre ele, fara a se folosi mai multi ani un mascul strain. Cind dispunem de un mascul si mai multe femele din aceeasi rasa, cresterea nu se poate face decit cu linii de singe, asa cum se arata schematic . Se cere ca iepurii folosii,i sa nu fie inruditi apropiat (sa nu fie frati).