Crescatorul va exercita o supraveghere continua, insa discreta, observind fara sa atinga puii, atita timp cit nu este necesara interventia lui. Daca, totusi, interventia lui este necesara, cum se intimpla in cazul inlaturarii puilor morti, el nu trebuie sa atinga niciodata culcusul sau continutul sau, fara a scoate mai intii iepuroaica, cu toate precautiile aratate. Crescatorul nepriceput si fara experienta deranjeaza deseori culcusul iepuroaicei pentru a observa ce se petrece acolo. Aceasta este o greseala, care trebuie evitata. Cind puii sint linistiti si ramin bine acoperiti in puful moale al culcusului, inseamna ca nu se intimpla nimic deosebit. Dimpotriva, daca puii sint nelinistiti, au tresariri nervoase si scot tipete plingatoare, inseamna ca ei sint infometati si trebuie luate masuri pentru imbunatatirea hranei iepuroaicei. Dupa citeva  zile, culcusul se deschide putin si apoi se largeste treptat, pe masura ce puii se dezvolta. Cind sint bine dezvoltati, puii au pielea netedii, lucioasa si pintecele rotund, iar daca sint slabi, pielea este zbircita si pintecele supt. De la 5—6 zile, puii incep sa se imbrace cu par, dupa care in jurul a 10—12 zile, isi deschid ochii. Daca din cauza umezelii culcusu­lui pleoapele continua sa ramina lipite, crescatorul trebuie sa intervina cu prudenta pentru a-i sterge la ochi cu un tampon de vata imbibata in acid boric (4%). La virsta de trei saptamini, iepurasii au corpul acoperit cu par si incep sa iasa din culcus, cautind hrana in inte-riorul boxei. m acesl limp esle judical a se curata boxa si a li se administra o hrana suplimentara, proaspata si de buna calitate. Nu trebuie uitat ca apa este un vehicul al multor boli. Laptele curat sau degresat in cantitate de 30—50 g pe zi este cea mai buna bautura pentru iepurasii sugari. El contine multa proteina sub o forma foarte usor digestibila, care este absolut necesara. Piinea muiata in lapte praf si fulgii de ovaz constituie de asemenea alimentele cele mai indicate in aceasta perioada, la care se adauga apoi, trep­tat, cite 8—10—15 g pe zi de furaje concentrate, sub forma de pasta umeda (tarite, sroturi, uruiala de orz si porumb). Daca timpul este favorabil, la virsta de o luna, iepura­sii se scot la soare (nu prea puternic) impreuna cu mama lor (in padoc). Pina la in^arcare este indicat a se introduce in hrana iepurasilor cite 0,4 g pe zi vitaurom (produs bogat in vita-mine si antibiotice) si cite 1—2 g creta furajera.