Prolificitatea iepurilor si durata de folosire a reproducatorilor. Sub pretextul ca iepurele este un animal foarte profilic nu-i trebuie cerut mai mult decit are posibilitatea sa dea normal. In mod natural, o iepuroaica poate sa fie fecundata chiar in prima luna de la fatare, estiminduse astfel numarul gestatiilor- la 5—6 pe an sau la o prolificitate absoluta (numarul puilor obtinuti de la o iepuroaica intrun an) de 30—36 iepurasi. Practic, acest rezultat nu se poate realiza, intrucit tre­buie sa tinem seama ca mai intii gestatia si apoi alaptarea iepurasilor obosesc enorm femelele, al caror orga­nism are o sarcina considerabila de indeplinit. Daca, totusi, vrem neaparat sa obtinem un asemenea randament, in mod inevitabil va urma o degenerare progresiva a descendentilor si aceasta ca urmare a slabirii mamelor. In crescatoriile de tip industrial (pentru carne) englezii recurg la epuizarea fiziologica a iepuroaicelor prin maximum de fatari (6—7 pe an) si in al doilea an le scot de la reproductie si le valorifica pentru carne. Pentru a obtine intradevar rezultate bune, consideram ca patru fatari pe an reprezinta o cifra maxima. Numa­rul puilor la o fatare este foarte diferit, ajungind pina la 12 si chiar mai mult. In mod obisnuit, iepuroaicele nasc 4—10 pui. Din rezultatele obtinute in productie, prolifi­citatea practica (pui intarcati) o apreciem la minimum 15 pui de fiecare iepuroaica pe an (obtinuti din eel putin trei fatari). In conditiile unei exploatari rationale a reproducatorilor (efectivului-matca), iepuroaicele pot fi folosite la repro­ductie timp de 3 ani si masculii 2—3 ani. Poligamia este specifics iepurilor si un mascul poate monta mai multe femele, de obicei se tine un mascul pentru 8—10 femele.