Pentru studiul exteriorului vom imparti corpul iepurelui in patru unita^i morfologice: cap, git, trunchi si membre. La fiecare din acestea se vor analiza regiunile mai importante (ca forma, marime, delimitare, profil etc.). Capul la imascul este mai mare si mai grosolan decit la femela. F r u n t e a poate fi lata sau ovala. N a s u 1 prezinta un profil drept sau este berbecat (bombat). O c h i i sint mari, luciosi si bine deschisi (culoarea lor variaza dupa rasa si blana). Urechile se apreciaza dupa lungime, latime, grosime si directie (purtate in sus, in forma de V, cu deschiderea pavilionului in afara, sau lasate in jos). Gitul este scurt si gros. La unele rase si indeosebi la iepurii virstnici, se fonmeaza 1—2 indoituri sau cute ale pielii, mai mult sau mai putin pronuntate („salbeu sau „cravate"). Trunchiul este lung, cilindric, mai mult sau mai putin indesat. Spinarea si salele sint lungi si largi; linia spinarii (dorsala) este usor bombata din fat.a spre spate, formind un arc larg deschis. Toracele este larg, adinc si lung, iar pieptul plirf si musculos. Abdomenul trebuie sa fie voluminos si moale, iar c r u p a larga, carnoasa si bine dezvoltata; coada dreapta si purtata in sus. Mamelele, in numar de 8 (rareori de 10) sint dispuse pe doua rinduri. Organele genitale sint mai greu de deosebit la tineret (distanta intre orificiul genital si anus este mai mica la femela). Membrele. Cele din fata sint scurte si terminate cu 5 degete, iar cele din spate mai lungi si terminate cu 4 degete; ele servesc la sprijinirea si deplasarea corpului. Membrele trebuie sa fie puternice si cu pozitie deschisa; degetele se termina cu unghii (ghiare) de culoarea blanii.